Trăiesc în vremurile tuturor

Episodul 1. Presonificarea casei, din arhivele Armoniei.

Un performance despre spațiu, straturile din istoria unui loc concentrate în timp, personificarea unei case prin corpul uman, perspectivele diferite prin care societatea pecepe un spațiu privat.

Subiectul principal îl reprezintă casa din Armoniei, o constructie simplă, aparută în anul 1921, tip vagon, cu două intrări. Un spațiu privat, casa în care am crescut.
Timp de un an, în 2008, casa a fost transformată în squat, printre primele din București. Un project house, spațiul în care o comunitate de artiști au lucrat, au locuit, percepând spațiul în afara nuanței proprietății, fără existența unei autorități, unui proprietar, sau a vreunui coordonator.

Apoi a ramas nelocuită, înghețată în timp până în prezent.

Astfel, spatiul a capatat, datorita contrastelor, calitatea de a deveni o experiență. Fiecare obiect, colț al casei, text scris pe perete, deține o emoție complet distinctă. Un spațiu care, de-a lungul timpului a interacționat cu identități și personaje aflate acolo din motivații extrem de diferite.

Clash-ul intre generații.

Întrebarea este care sunt limitele libertății într-un spațiu fără reguli?

Mesajele lăsate aleatoriu pe pereți construiesc un poem-habitat colectiv. Fără o direcție clar determinată de aterizare, creativitatea umblă liberă prin casă și lasă urme fără o limită impusă, necontrafacut, astfel contrapunctul valoare-obiect /reinterpretare-obiect ajunge să sară în ochi la fiecare pas sau privire.

În acest cadru, ANarhia reprezintă TRanziția între conservativ/restrictiv și versatilitate.

Anii trec, iar întrebările continuă să se ridice:

Ce se întamplă cu siguranța proprie în momentul în care un grup / o comunitate de oameni invadează, se instalează (intră) și modifică spațiul tău personal? Cum e relaționarea în acest context fără existența unei autorități, a unui set de reguli sau orice formă de instituționalizare? Cum modifică această lipsă etica sau moralitatea conduitei? În ce măsură acțiunile grupului/ comunității afectează  spatiul și integritatea lui? Dar siguranța personală a celor care au încredințat spațiul? Care sunt limitele libertații fără responsabilități din această convenție? Utopia duce catre entropie?

Cum poate un corp personifica o casă? Câte roluri joacă o casă de-a lungul propriei vieți? Cum poți reflecta schimbările, straturile spațiului tău privat, personal, în relație cu propriul corp? Se poate crea o paralelă între viața unui corp și viața unui spațiu? Cât și cum îți afectează viața unui spațiu cândva personal corpul? Cât afectează corpurile găzduite identitatea unui spațiu?

Aceste întrebări stau la baza Episodului 1, o arhivă vizuală creată doar prin cuvinte.

Un performance one-to-one, de/cu Lala Misosniky, care va avea loc pe 22 martie, pentru șase persoane, la orele 16:00, 17:00, 18:00, 19:00, 20:00 și 21:00

Performance găzduit de binecunoscuta garsoniera a lui Lorin din Șipotul Fântânilor nr. 4  (zona Cișmigiu).

Rezervări aici

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: